Arhitectura peisajeră este arta de a planifica, a proiecta, a menține, a persevera și a reabilita spațiul verde și designul construcțiilor realizate de om. Scopul profesiei include designul arhitectural, planificarea sitului, dezvoltarea spațiului din jurul casei, protecția mediului, planificare urbană (P.U.G.- plan urbanistic general), design urban, planificarea parcurilor și a spațiilor de recreere, planificare regională, spații urbane și conservare istorică. Un practician în domeniul arhitecturii peisajului se numește arhitect peisagist.

  • STIL DE MUNTE / GRĂDINA CU PIETRE

Este o grădină construită din pietre și pământ, mimează peisajul montan la scară mică, creat pentru scopuri decorative, cu plante ornamentale. Grădinile cu pietre nu trebuie să conțină o colecție de plante de munte. Principalul criteriu de selecție pentru plante este, de obicei, din motive estetice. Pentru a crea un loc mai natural, printre pietre poate să curgă și apă. De obicei grădina cu pietre este doar o parte din alt tip de gradină.

  • STIL ENGLEZESC / GRĂDINA ENGLEZĂ

În acest stil grădina trebuie să fie ca o parte din întregul peisaj din împrejurimi. Trebuie să fie asimetrică. Caracteristice sunt gazonul mare și pajiștea care atrag atenția la denivelările de sol și lacuri naturale. Pavajele se plasează pe linie curbată, între pomi, arbuști și flori care conduc la locuri ascunse în gradină și leagă părți de grădină împreună. Gardul este foarte bine ascuns. Se găsesc aici locuri asimetrice cu flori, locuri cu trandafiri, tufișuri sălbatice, vaze mari și ghivece decorate, sculpturi vechi. Materialele folosite în grădină: lemn, pietriș, cărămidă, piatră, porți din metal. Găsim suporturi pentru plante, altane, pergole, din metal sau lemn. Foarte des in locuri mai liniștite sunt așezate vaze cu apă pentru păsări sau fântâni. Plantele trebuie să fie foarte colorate pe tot parcursul anului (roz, violet, albastru deschis, alb, roșu). Alegerea plantelor este limitată numai de soi și condițiile de habitat (trandafiri, hydrangea, lavandula, azalea, wisteria, ierbă decorativă, hedera etc.)

  • STIL FRANCEZ / GRĂDINA FRANCEZĂ (BAROC)

Este un stil reprezentativ, bogat și eficace. Domină plantele tunse cu grijă, pomii și arbuștii în diferite forme și figuri. La fel de importantă ca și plantele este mica arhitectură (altane, pergole, boltă, bănci etc.). Compoziția regulară a grădinii face o impresie ca si cum fiecare dintre pomi, tufișuri și alte plante au fost așezate cu rigla.

    Elementele pe care le regăsim in această grădină sunt:

  • poarta de intrare,
  • alea cu pomi,
  • curtea,
  • clădire,
  • salon de grădină (prelungirea salonului din casă) cu bazin, fântâna, niveluri care coboară gradat sau pavilioane,
  • diferite forme geometrice din grupuri de pomi.

Cadrul de compoziție trebuie să fie din plante veșnic verzi care tolerează bine tăierea: cimișir, taxus, ligustrum, ilice, ulm, carpen, dar și plante cu coroană regulară ca tei, arțar (Acer platanoides ‘Globosum’), Fraxinus excelsior ‘Nana’, Robinia pseudoacacia ‘Umbraculifera’, cu coroană conică ca Prunus serrulata ‘Amanogavwa’, Carpinus betulus ‘Columnaris’. Locurile pentru flori sunt înconjurate de plante tăiate. In mijloc în afara florilor pot fi dispuse plante pentru acoperirea solului sau ierburi decorative.

  • STIL JAPONEZ / GRĂDINA JAPONEZĂ

Este o variantă pentru iubitorii de eleganță echilibrată, dar și pentru căutătorii sentimentali ai frumuseții. In gradina în stil japonez se găsește liniștea care duce la reflecție. Grădina aceasta poate să fie proiectată pe spațiu mic menționând în același timp câteva principii: simplitate, eleganță, asimetrie, armonie, expresie a compoziției. Stilul combină vegetația cu materiale naturale ca pietre, pietriș, lemn și nisip. Un element foarte important este apa în formă de râu, pârâu dar și castroane din piatră umplute cu apă sau cascade micuțe. Ele pot să fie înlocuite cu o “pată” de pietriș sau un râu făcut din pietre. Caracteristic pentru acest stil sunt pini, care simbolizează puterea și longevitatea. Alte specii de plante veșnic verzi: cimișir, ligustrum; pomi și arbuști cu flori frumoase ca vișinul, magnolia, rhododendron, azalea, dar și alte specii ca bambus, arțar, ginkgo, chamaecyparis și thuia.

  • STIL MEDITERAN / GRĂDINĂ MEDITERANEANĂ

Ideal pentru iubitorii de soare, care vor să se relaxeze în grădină. Este un loc perfect pentru o relaxare înconjurată cu ierburi frumos mirositoare și plante agățătoare înflorite. Caracteristici pentru acest stil de arhitectură: terase umbrite, (gazebo) cu multe perne și hamace. Ca să creăm acea enclavă trebuie să avem în vedere că ea are nevoie de un loc plin de soare, este amplasată în loc deschis, înconjurat de câmpii și pajiști. Grădina mediteraneeană este o combinație între culoare și spațiu. Culorile dominante sunt pastel, naturale și calde (portocaliu, galben, alb, albastru deschis, cu adaos de roșu, violet și roz). Suprafața de pavaje trebuie să fie similară cu pământ uscat ( gresie, calcar sau pietriș deschis). Elemente foarte importante sunt vaze și ghivece de diferite dimensiuni din lut, teracotă, ceramică sau lemn. Elementul tipic sunt ghivece mici puse pe pervazuri sau direct pe pereții casei. Pot fi folosite foarte multe plante care pot să fie amplasate: levănțică, hibiscus, wisteria, juniperus sau chamaecyparis cu coroană conică, pin, trandafiri, hortensia, răchițică (Elaeagnus), budleja, buxus, lonicera, clematis, campsis, salvia, magiran, busuioc, cimbru, oregano, rozmarin, ierburi decorative etc.)

  • STIL MODERN / GRĂDINA MODERNĂ

Stilul acesta se asociază cu minimalism și cu reîntoarcerea la formele geometrice. Compoziția este expresivă, surprinde cu contrastul de culori, formele și materialele. Diferența între stilul modern și celelalte stiluri este tratarea plantelor – ele sunt amplasate aici pe același loc cu elemente statice și cea mai importantă este forma lor, tipul de creștere și culoarea frunzelor. Florile nu au foarte mare importanță. Favorabile sunt plantele mari cu aspect neobișnuit, care îndeplinesc funcții ale sculpturilor – trebuie să șocheze și să inspire. Importantă este și apa în formă de bazine geometrice sau cascade moderne. Culoarea dominantă este verdele sau în combinații cu alte culorii. Foarte des culoarea dominanta aleasă e fie nenaturală, rar găsită în natură – albastru intens, turcoaz. Există multe elemente din sticlă, metal, ceramică, plastic. Este unul din stilurile de grădini în care poate să fie folosit betonul.

  • STIL OLANDEZ / GRĂDINĂ OLANDEZĂ

Distinge printr-o atmosfera densa și utilizare spectaculoasă de spațiu. În ciuda similitudinii cu stilul francez, din cauză diferenței de teren în Olanda, necesită unele modificări. Olandezii au adoptat un sistem în care, indiferent de mărimea grădini, acesta va fi împărțit în zone mai mici. Aceste locuri îndeplinesc diferite roluri. Prima dintre zonele este desemnată pentru recreere, a doua pentru plantare de flori, și încă altele ca zone pentru pasări salbatici. Stilul olandez se concentreaza pe întreaga grădină, nu numai pe elementul dominant. Se folosesc ornamente din marmură, numeroase plantații de flori, obeliscuri, statui și plante formate (tunse). Din cauză spatiului mic eliminate complet sunt speciile de arbori mari. Utilizate alternativ sunt numeroase specii de plante pitice. Un element important al peisajului este apă, care curge în canalele,  împarte grădina în zone mai mici. Fântâni, sculpturi și porți sunt vopsite auriu. Aceasta este pentru a simboliza bogăția și splendoarea care predomină în Olanda.

  • STIL RUSTIC / GRADINA RUSTICĂ (DE ȚARĂ)

Dominant este ca toate plantele cresc foarte apropiate una de alta, parcă sunt plantate prea multe pe spațiu mic. Dă impresia libertății, lipsei de griji și veseliei. Se plantază arbuști, flori, ierburi colorate, legume. Cel mai des inconjurate sunt cu un gard din lemn sau pietre naturale. Băncile sunt făcute tot din lemn la fel ca și suporturile pentru plante. Apa nu este caracteristica pentru silul acesta. Dacă neaparat vrem se avem apa în gradină trebuie se fie ca o baltă foartă naturală cu plante în jurul iei sau ca fântâna cu pompă. Gazonul este natural, cu mai multe specii (trifoi, margaretă). Importantă este și paziște cu multe flori. Plante folosite: salcie, mesteacan, păducel, scoruș, pin, zadă, Philadelphus, liliac, trandafir, Viburnum, soc, cătină, porumbar, ienupăr, bujor, Delphinium, lupin, crin, lacrimioară, brumărele, garofița, Sedum, gladiole, muscata, nasturtium, Matthiola, galbenele, Lathyrus, ect.

Istoria arhitecturii peisagere

Istoria arhitecturii peisagere este în stransa legatura cu istoria gradinaritului, dar nu sunt la fel de vaste. Ambele arte sunt preocupate de compozitia plantarii, forma spatiului, apa, pavaj si alte structuri, dar:

-designul gradinilor se ocupa în mod special cu spatii închise, private(parc, gradina etc) -designul arhitectural se ocupa cu spatii închise, dar de asemenea se ocupa cu spații deschise, care sunt deschise publicului(scuar, parc rural, sisteme de parcuri, spații verzi etc).

Romanii au preluat arhitectura peisajului pe o scara extensiva. Vitruviu a scris multe despre acest subiect ce afecteaza si acum peisagistii. La fel ca si în celelalte arte, gradinaritul a fost “reînviat” în perioada Renascentista, cu extraordinarele exemple, inclusiv spatiile pentru recreere de la Villa d’Este, Tivoli. Gradinile renascentiste s-au dezvoltat în secolele 16 si 17, ajungând la superlativul grandorii, in lucrarile lui André le Nôtre la Vaux-le-Vicomte si Versailles.

În secolul al 18-lea, Anglia a devenit punctul culminant în noul stil al Arhitecturii Peisagere. Personalitați ca William Kent, Humphry Repton, si mai cu seama faimosul Lancelot ‘Capability’ Brown au remodelat marile parcuri din Anglia, pentru a semana cu versiune curata si ordonata a naturii. Multe din aceste parcuri au ramas neschimbate pâna în zilele noastre.

Termenul de “Arhitectura Peisagera” a fost folosit pentru prima data de catre Scotsman Gilbert Laing Meason, în titlul carții sale “Arhitectura Peisagera a Marilor Pictori ai Italiei”(Londra, 1828). Aceasta cuprindea tipurile de arhitectura regasite în picurile peisajelor. Termenul de “Arhitectura Peisagera” a fost preluat apoi de catre JC Loudon si AJ Downing. De alungul celui de al 19-lea secol, planificarea urbana a devenit tot mai importanta, devenind combinatia dintre planificarea moderna si traditionalul gradinarit, ceea ce a dat Ahitecturii Peisagere concentrarea unica.

In cea de-a doua parte a secolului al 19-lea Frederick Law Olmsted, a completat o serie de parcuri, care continua sa aibe o mare influenta asupra practicantilor Arhitecturii peisagere din zilele noastre. Printre acestea se numara Central Park din New York, Prospect Park din Brooklyn precum si sistemul de parcuri numite Emerald Necklace din Boston.

Arhitectura peisagera continua sa se dezvolte ca disciplina estetica,  si a raspins multor miscari de estetica si de arhitetura de-a lungul secolului 20. Astazi, continua sa se creeze o inovatie, pentru a oferi soluții estetice competitive pentru spatiile verzi de alungul drumurilor, parcuri si gradini. Lucrarile estetice ale Marthei Schwartz în SUA si în Europa ca Schouwburgplein in Rotterdam si la Dutch design group West 8, sunt doar doua exemple. Ian McHarg este considerat o influenta importanta în legatura cu Arhitectura Peisagera moderna si în planificarea particulara. Cu ajutorul cartii “Design with Nature”, a realizat un sistem de analiza a fiecarei portiuni dintr-un sit, pentru înțelegerea compilata a atributelor calitative a spațiului.

Acest sistem a devenit fundatia GIS-ului(Geographic Information Systems) McHarg avea sa dea un aspect calitativ cu aceasta tehnica stiintelor ca: istoria, hidrologia, topografia. Software-ul GIS-ului cu ubicuitate în Arhitectura peisagera, analiza materialelor aflate la suprafata solului, similar în planificare urbana, geografie, silvicultura, etc. (sursa ro.wikipedia.ro – Multumim!)

Silva Group Romania dezvolta toate proiectele sale cu ajutorul echipei tehnice de Design Exterior si cu ajutorul unui arhitect peisagist.

Toate proiectele au la baza un proiect realizat integral 3D, pe calculator, cu ajutorul celor mai noi si revolutionare programe dedicate acestui domeniu.